marți, 31 ianuarie 2012

"Destul de beat incat sa-mi gaseasca aroganta atractiva."


Ma uit in jur si vad cum apar asteptarile ca furnicile, in locuri nedorite si in cantitati mari.

De cand e moda "semi-prietenilor" si de cand pot acestia sa intervina in viata ta spunandu-ti cum ar trebui sa fie? M-am pierdut. Oriunde intorc capul se trezeste unul/una sa-mi mai spuna ca "viata nu e ca in filme" si ca "realitatea nu ajunge unde se joaca fictiunea". In capul meu se joaca fictiunea, da, pentru ca altfel n-as mai fi nici creativa, nici ipocrizia mea nu ar mai fi atat de colorata si originiala, dar asta nu da bilet de trecere amaratilor care n-au ajuns niciodata sa ma cunoasca pentru ceea ce sunt sa potriveasca pareri ca pe piesele de puzzel in speranta ca vor nimeri ceva. Am 18 ani, si viata mea e ca in filme. Daca nu acum atunci cand?

Da, e posibil sa nu iubesc ;). Tin enorm la multe persoane din jurul meu, dar nu, nu ma dor genunchii cand vad pe cineva, nu inca. M-au durut, mi-a trecut, iar acum imi traiesc scenariul si sunt foarte fericita. Cine imi spune ca mi-ar mai trebui ceva in plus, spune bine;). Mi-ar mai trebui un zambet aparte, sau poate o miscare din sprancene, ceva care sa spuna "sunt tot ce vreau sa fiu". Poate nu mi-ar strica nici un gest al mainilor pentru realizarea unui monolog fabulos. Acesta ar zice "iti inteleg frustrarea".

Cireasa de pe tort ar fi probabil feedback-ul, dar inainte de asta, o minte dezvoltata capabila sa-mi accepte aroganta. De fapt, asta e ce-mi lipseste, un partener solid de discutii.

Nu cauta sa ma schimbi, nu cauta sa ma critici, te indrepti singur spre panza de paianjen.

2 comentarii:

Fata care te iubeste spunea...

Misto citat:)

Alexandra F. spunea...

Daca te referi la titlul postarii, e o replica din Gilmore girls ;)) care mi-a atras atentia atunci cand am urmarit serialul :). Pare destul de urat, sau vulgar, dar are mult mai multa insemnatate ;)).


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)