vineri, 3 februarie 2012

O


E aproape amuzant cum ne invartim haotic in cercuri realizate de noi insine. Aceasta teorie va fi surprinsa in orice domeniu, indiferent de impresia pe care si-o fac unii despre progresul existentei umane... ;)

Mi se pare ca am crescut si simt cum ajung la capatul acelui tunel cu experimente-"inofensive" specifice varstei- dau vina pe faptul ca am inceput devreme si am parcurs rapid prea multi pasi. Ceea ce imi ramane de facut este sa perfectionez tot ce am invatat pana acum. Astfel ma clasez in grupul oamenilor care fac cercuri.

Intentionez sa iubesc aceasta abordare a lucrurilor. Vreau sa accelerez, sa incetinesc, sa fac piruete, sa numar pasi, vreau sa merg cu spatele, sau cu ochii inchisi, vreau sa ma simt ca la sport, mers sarit, mers ghemuit. Vreau tot! Din nou si din nou si din nou. :)

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)