sâmbătă, 12 martie 2011

17 . (Zi de revenire)


Cifra dubioasa. Nu voi sta acum sa ma gandesc la ceea ce ar fi trebuit sa fac sau ceea ce am facut. Practic, listele acestea ingreuneaza situatia trecerii timpului. Nu ma plang nici de asta, ok? Am 17. Asta e clar. De fapt, astazi am 17, maine vor fi 17 si o zi. Nici de asta nu ma plang. Adevarul e ca o viata ca a mea e usor de dus. Toti acesti ani...parca nici nu au fost. Amintiri? Sa nu ne complicam . Sunt, evident ca sunt, dar astazi e prima zi din martie care arata a primavara pura si nu vreau sa schimb asta sub nicio forma. Sa imi amintesc m-ar duce cu gandul la toamna, la iarna, anotimpuri reci, posomorate, pentru ca, nu stiu cum, viata mea s-a petrecut doar in decursul acestui tip de sezon.

In fine, am si eu niste dorinte. Sunt 17. Stiu, amuzant. Vreau liniste. E ceva de care am nevoie, de fapt. In plus, as dori ca acele zile "traite" din lunile reci sa depaseasca bariera temperaturii, sa se transforme intr-o excursie la mare, intr-o plaja...
Mi-as dori o mie de prieteni, toti in jurul meu. As vrea, deasemenea, o senzatie de plutire. Ce n-as da...sa simt ca zbor. As vrea sa ma intorc in trecut doar o data pe saptamana, doar pentru a nu uita. In rest, totul sa tina de prezent, de cat de minunata e viata acum. Probabil nu as rezista nici in fata unei impacari cu tine, as ceda. O pot transforma in dorinta. As vrea trandafiri albi. Iubesc trandafirii albi...Si ce n-as da sa rad cu pofta azi, sa vina glume peste glume, sa zambesc mereu, sa nu-mi fortez chipul. As vrea ca vara aceasta sa calatoresc, sa uit cel putin doua luni ca exista acasa. Acasa se intampla, pur si simplu, prea multe...
As vrea sa stiu ce culoare au acei ochi care mi-au dat impresia ca ma privesc atat de mult timp.
Mi-as dori sa dau lumii impresia ca sunt altcineva, macar pentru o zi. Sa observ toate acele reactii, toate acele priviri, dar din alt punct de vedere. Ar fi frumos daca ar veni noaptea mai repede, daca as iesi sa hoinaresc pe strazi cat mai tarziu. Sa ma simt apreciata, ar fi un lucru. Sa nu mai am impresia ca voi muri de ziua mea, ar fi o alta idee, la fel de buna. As vrea sa vad un copac care a facut muguri, sau sa deschid geamul si sa aud multe randunele. As vrea ca anul 17 sa nu fie uitat niciodata, sa iubesc.


Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)