But if we will say "forever".

"Daca vrei sa te joci te invit sa te joci cu altu'..
Da' cu altu stii...tot gol e patu'..."

In aceeasi dimineata rece de februarie, acelasi geam larg deschis, aceleasi perdele albe plutind undeva, la etajul patru al blocului. Ma gandesc ca mereu ti-a placut prospetimea. Din acest motiv, in fiecare zi ti-am adus alt parfum al primelor flori de primavara. Iubesti lacramioara. Imi spui atat de des cat e de fragil acel miros si totusi cat de seducator incat, de ani buni umplu sertarul cu sticlute de Diorissimo. Inca pastrez zambetul pe buze cand te vad la marginea patului inchizand si deschizand acel sertar. Esti, pur si simplu, ametit, chiar daca e vorba doar de niste resturi ale parfumului ce a fost odata. Odata te-am intrebat "de ce?". Raspunsul pe care mi l'ai dat il pastrez in inima ca pe un al doilea inel al legaturii noastre..."Sunt aproape de tine cand sunt obligat sa fiu departe".
Si totusi...geamul. L-ai deschis si ai plecat, ai uitat de sertar, ai uitat de tot. Nu am inchis un ochi toata noaptea stiind ce va urma cand rasare soarele si mi-am format din timp speranta ca te intorci. Nu iti mai pot cere sa ai increderea si simt ca traiesc in trecut. Toate vorbele tale, toate sfaturile...Mi-ai spus ca viata nu e numai roz. Mi-ai spus ca sunt libera, dar nu e indeajuns. Mi-ai spus ca libertatea vine cu solidaritate, ca deciziile pe care le-ai luat tu au fost bazate pe acest lucru. Acum imi spui lucruri simple, triste..."Credeam ca..".

(Jurnalul unor patru ani trecuti)

...Increderea pe care o am astazi va fi mai puternica maine si cu fiecare zi voi fi mai aproape de tine. In viata ta nu va exista niciun sertar plin cu sticlutie Dior, iar diminetile le vom dormi, din pricina orei tarzii de culcare. Cand vom deschide geamul soarele va fi deja acolo, va aduce un aer cald in camera noastra...

(Jurnalul zilei ce tocmai a trecut)