"Oh, the time has come for my dreams to be heard
They will not be pushed aside and turned
Into your own all 'cause you won't
Listen.."

Asteapta. Ceasurile se opresc, iar ochii urmaresc un timp ce refuza sa mai treaca. Incepe sa numere, dar se opreste in ideea ca asta ar ajuta'o sa isi dea seama cand e...prea tarziu. "Prea tarziu" a trecut. Stie asta de ceva timp. Printr-o sclipire de realitatea incepe sa gandeasca, usor usor.

Sacrificii. Cate si mai cate sacrificii pentru cineva care refuza sa apara, incercand sa o multumeasca doar cu promisiuni, cu simple cuvinte. Motivatia ar fi ca "ii este greu", insa cui ii este mai greu? Nu ar avea indrazneala sa judece, nu ar putea. Sentimentele nu ii permit nici lacrimi, nici dorinte, nici vise proprii.

Si cat de mult isi doreste libertatea, si cat de lipsita de viata s-ar simti cu ea... Si cum refuza lucrurile simple sa se lege, cum ea totusi, o fiinta complexa, a ajuns sa fie legata de cineva. Cum acel cineva e precum un gand ce-ti intra in minte, cuprinzand'o, facand'o a lui. Cum totul depinde de el si doar de el, cum totul e nimic cand e departe...

Si cum a uitat'o. Si cum isi va aminti.
Inca sper sa fie "prea tarziu".