duminică, 26 decembrie 2010

Muza .





Are o varsta frumoasa, la fel ca si chipul ei, e plina de realizari acolo unde se afla. E orhideea care ar putea reinflori de o mie de ori, insa este umbrita de defectul suprem. E femeie.
Femeia iubeste, e un adevar crud, greu de suportat chiar si sub greutatea unor litere. Multi dintre voi nu ar intelege de ce, dupa atat de mult timp, inca il mai ascult pe X cum insira ganduri peste ganduri, pierzand sirul realitatii sau al fictiunii. Nu pentru ca il iubesc, liniste, insa vorbeam intr-o zi despre aceasta tanara orhidee, despre trecutul si prezentul ei. Norocul meu a fost ca X o cunostea pe frumoasa domnisoara. "Este o fata mai mult decat desteapta, pur si simplu poti vorbi cu ea.". Intrebarea de ce? a venit imediat dupa. Sincer nici eu nu stiam de ce. Respectul pe care il am pentru ea si pentru tot ce face, stralucirea prin care privesc stilul ei elegant, deloc incarcat...
Femeia care iubeste mereu e o victima, secretul unei lady ce a ajuns sus fara a varsa o lacrima fiind inevitabila transformare in mascul. In acel moment mi-am amintit de ce?. Pentru ca, pentru Dumnezeu, fata aceea e exact ca mine. A suferit atat de mult, fiind victima rautatilor din jur, pentru a'si manifesta o simpla placere sufleteasca. Adevarul e ca ajungem sa ne pierdem in intrebari mult mai complexe precum : "E interzis sa adori atunci cand esti modelul adoratiei?".

Melancolia isi atinge apogeul atunci cand o minte stralucita se afla in trupul unei asa zise victime. Adevarul e ca cei din jur distrug valori, acest lucru devenind practic un ritual al bunei dispozitii.

P.S. : Tanara orhidee, alaturi de tine vei avea mereu aprecierea mea.

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)