miercuri, 8 septembrie 2010

I'm still alive but I'm barely breathing, just prayed to a god that I don't believe in...





















Ce poza stupida s-a ales pentru cutia de lapte. E si putin ironic, pentru ca ea era singura din familie care tolera lactoza. Cate cinci pahare nespalate, uitate pe birou, la marginea patului si in cabina de dus. Unii oameni ar spune ca familia a scapat de o grea povara cand ea a hotarat sa fuga. Acesta este de fapt motivul pentru care si-a golit dulapurile. Impresia de vagaboanta creata de stilul ei usor libertin: ridicarea degetului mijlociu in fata regulilor.

O camasa in carouri, culori tomnatice, o pereche de blugi facuti varza de la "schimbul volanului", ochelarii tip aviator si parul lung sfasiind aerul. Trei valize imense in spate, legate bine cu o sfoara groasa, un zgomot tampit venind de la toba si o poza ca si luata de vant, prinsa in oglinda retrovizoare. Geamul trebuie inchis, clar. Autostrada goala, o caldura neasteptata pentru septembrie, joaca de-a plictiseala, o scurta privire spre scaunul din dreapta...
Doarme de mult, iar acest lucru o face sa se simta fericita. Sentimentul e siguranta, sigur, desi daca ar opri cineva masina la control ar descoperii o fata de saisprezece ani ce a invatat sa conduca langa un lac, ajutata de placerea de a sacai un barbat pasional in timp ce pescuieste.
Tigarile nu se sting de schimbator, iar pe ea o irita asta. Degetele ii sunt pline de scrum si l-ar pocni daca nu ar trebui sa tina volanul cu o grija de mama. Apoi se gandeste ca ar putea sa devina mama candva...si uita ca ar fi vrut sa-l loveasca vreodata.

Un comentariu:

Dont spunea...

Iubesc cum scrii. :(
Si te iubesc si pe tine, :*. Muuult >:D<

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)