Ploaia nu ofera energie, metaforic vorbind. Oscar Wilde spunea "experienta e numele pe care toti il dam greselilor din trecut". E o chestie la care te gandesti foarte des, atunci cand stai intr-o cafenea, imbracat intr'o geaca uda, de blug si cu parul lung in ochi.
Ploua afara, dar ideea aceasta era logica. Nu as putea sa precizez de cand. Singurul lucru la care ma gandesc e ca masa din fata mea e ocupata de o persoana exact ca mine. Nu, de fapt nu e fata si nici n-are parul in ochi, dar e ud leoarca si pot jura ca si el se gandeste ca in fata lui e o reflexie feminina. Bineinteles, si el zambeste aiurea cand se schimba melodia sau cand tipul de la radio face o gluma plasata aiurea, dar cand se opreste si priveste in gol, roteste instinctiv o scrumiera. Miscarea degetelor lui spune "s-au udat tigarile iar scrumiera asta e pusa aici doar ca sa ma enerveze".
Tigarile fac un baiat mai putin cuminte, da, dar acesta pare un barbat, iar fumul poate fi o scuza buna pentru stres. Nici eu nu sunt cuminte, cred. Mi-as cauta scuze pentru viitorul tatuaj, pentru sexul gen trei zile, cu pauze de masa pe care il planific, pentru barfa pe care urmeaza sa o lansez din clipa in clipa, dar nu stiu daca as putea interveni in trecut.
E ceea ce ne spune ploaia, de fapt. Picaturile vin, picaturile patrund in pamant. Dar de ce a plouat cand totul parea atat de minunat?
The Script - Break Even
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu