duminică, 29 august 2010

I leave you. I love you .





O lingurita de zahar pudra, doua lingurite de zahar pudra, trei lingurite de zahar pudra. Poate ar functiona altfel...o suta de lingurite de zahar pudra, nouazeci si noua de lingurite de zahar pudra...

Calendarul e plin de X-uri roz si e de anul trecut. Cafeaua e de doua ore in ibric...si pe aragaz, si pe gresie. Ceasul se aude inca, putin ragusit, din cosul de gunoi. Ah', e pe baterii. Un telefon vibrand sub o perna sfasiata, din care au curs sute de pene albe, o mana ratacitoare iesita de sub o patura imensa, groasa, specifica sezonului rece. Niciodata nu i-au placut cele de vara.

Apelurile ratate o scot din sarite, mesajele ramase, vocile ridicate, nervoase, acele voci care s-au nascut pentru a spune "lenesa", "concediata", "iresponsabila". Trezirea clasica, privirea clasica, soneria clasica, mancarea comandata clasica, mometul banal, sau clasic in care realizeaza ca i se intampla si in aceasta zi, ca nimic nu s-a schimbat si ca e atat de patetica incat ii este mila de ea. Lacrimile clasice.
Partea placuta in a fi singura intr-un apartament e ca suferinta devine din rusine, colega de camera. Hotararile absurde sunt luate cu seriozitate... Da! Doamne iarta-ma! Si ce daca si-a tatuat acel nume pe degetul mic de la picior? Sau marea problema a umanitatii era: de ce are un deget atat de lung? Ei bine, nu e un nume lung, degetul e normal si plin de amintiri, asta pentru a face o justificare doi in unu.

Nebuna? Clasic.


Un comentariu:

Anonim spunea...

perfect scris :)

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)