marți, 24 august 2010

Uiti de prieteni si ...in general, de toate.

Atasata din punct de vedere fizic. E ceva nou pentru ea sa opreasca dezvoltarea sentimentelor de dragoste, ce duc in timp la intemeierea unui cerc bolnav, cum ii place sa il numeasca: familia.
De la botine simple, la rochii de dantela neagra, frumos croite, toate pe podea asteptand sa fie culese, o asteptare apasata. Farfurii uitate in chiuveta, vin rosu varsat pe covorul crem-deschis, rufe uitate in masina, spalate si respalate, doar de dragul storcatorului. O camera atat de curata odata, acum plina de pene, o saltea neacoperita, lipsita de orice tip de lenjerie, dusul din care inca se mai aude apa curgand, usa de la baie uitata deschisa, aburi fierbinti strabatand casa, innecand plamani.
O liniste ciudata in unele momente, tineri de mana, vorbe printre dinti, somn scurt, vise pline de vicii si dorinte. Cafeaua si zambete aiurite, ochi cu o sclipire ce tradeaza o oboseala placuta.
Parul lung, desprins, capul rezemat de perete, geamuri larg deschise, adieri placute, o melodie care te prinde, o voce care se pierde pentru a doua oara intr-o perna. Momente de tacere in care trebuie sa faci ceva, momente in care cauti tigarile lui si le fumezi pana la ultima, momente in care nu gasesti brigheta si te folosesti de aragaz, in care iti vine ideea de a gati... goala.
Placeri zilnice cand ajungi sa te gandesti ca "daca dragoste nu e...facem".

Niciun comentariu:

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)