marți, 6 iulie 2010


Si ajunge, ca de obicei, pe intuneric, cu un tip pe care l-a cunoscut acum 2 ore. E nasol ca ii e frica de becuri stinse, dar cine spune "stop"?
Mereu a iubit partea asta a anului, dar niciodata ca pana acum. Admira, atinge, rupe si se bucura. Stie ca a ajuns intr-un punct fara reguli, fara limite si fara frica. Stie unde se afla, stie ce face, stie cum sa se descurce.


Nu vrea sa auda de cacaturi melancolice, tristete, iubire, nu vrea sa auda de finalul vacantei. Nu vrea sa plece, nu vrea sa schimbe ceva la viata ei de acum.

A vazut si pasari mai putin libere ca ea. Ar putea sa guste dintr-un mango copt si tot n-ar fi mai multumita ca acum. Nu ar avea acelasi gust. Cred ca si-a gasit mancarea preferata.

...Poate nu e mancare. Poate e un simplu inlocuitor care provoaca dependenta. Cum sa traiasca dupa fara el?



Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)