luni, 12 iulie 2010

I fly.


Al doilea stundiu facut in cazul domnisoarei X. a pus accentul pe sentimentele pozitive ale acestei tinere si capacitatea ei de a le dezvolta intr-un timp foarte scurt. Am analizat de aproape situatia ei si am ajuns la concluzia ca ce isi doreste este un echilibru, o viata pusa in balanta, mai exact banalul ce ne inconjoara: rau~bun, cald~rece, alb~negru.

Ziua intai. Primele semne de nedumerire, semne ce se dezvolta de-a lungul zilei, fiind puse in fata unei mari provocari. Trecand de inevitabil, parcurge o cale lunga si plina de rabdare spre un nou sentiment, un sentiment adevarat, un sentiment patruns de motive si dorinte.
Ziua a doua. Amintirea unui apogeu al fericirii creaza in ea o stare de bine. E fericita si nimeni nu poate distruge asta. Elemente din trecut sunt evaporate cu o simpla miscare, facand loc unui prezent minunat.
Ziua a treia. E cea de azi. Totul se roteste.

E ciudat cum tanara X. a creat un adevarat sentiment de multumire, de pace interioara si de iubire in cateva ore. Ce nu stim insa este daca capacitatile ei au condus la evenimente sau ceva din jur. Ochii verzi stralucesc si azi, e inca cald si isi doreste sa guste din cea de-a doua ciocolata topita de vreme.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)