miercuri, 24 februarie 2010

Don’t forget to Remember me

Raspunsurile sunt o parte din noi. Astazi m'am hotarat sa imi ofer cateva.

Sa ma gandesc de ce crestem, de ce am lasat in urma parcuri cu balansoare, baloane si mingi, de ce lasam tot ce iubim in urma...la un moment dat? Cand va aparea ceva care sa ramana acolo pana cand noi vom deveni o amintire?
Imi lipsesc multe. Imi lipseste prima pereche de role, primul vis al unei adolescente, imi lipseste si al doilea...al treilea.

Imi lipsesc promisiunile nerespectate. "Te iubesc" in loc de "Am nevoie de...". Mirosul acela de tigara, ca un fel de ispita, pe care am incercat mereu sa il evit. Numarul mare de prostii pe care le'am facut si tot astept sa le regret... Inca nu regret nimic. Nu cred ca se va intampla asa ceva. :)

As putea spune ca imi lipsesc multe. Lucruri si fapte mai greu de recuperat. Si inca ma intreb: de ce tot ce iubim devine amintire? E inevitabil? Nu vreau sa fie inevitabil. E intrebare fara raspuns?Nici asta nu'mi place...

E ca trecerea timpului, anul trece facand loc unei alte primaveri. "Martie in orice luna, era un vis real...". Iubesc tot ce mi'a adus primavara de'a lungul timpului. Te iubesc.



Asculta mai multe audio Muzica


Don’t forget to Remember me

I’ll be back - so remember me
Please keep me in your heart
If we have to ever part
Don’t forget me, to remember me


Un comentariu:

silvia spunea...

Poate daca am sti, am fi mai nefericiti...Desi, nu esti singura ce vrea sa afle niste raspunsuri de la viata si de la oameni :)


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)