duminică, 8 ianuarie 2012

Teorie

Sexul masculin da deseori impresia de burete. Da, exact: burete! Extrem de maleabil la prima vedere, el se lasa stors de ceea ce pentru femeie ar fi principiu, ratiune si personalitate. Noi nu judecam. Preferam sa ne bucuram de lipsa de contur a celui de langa noi, considerand ca astfel putem incheia un stagiu foarte important din viata pe tocuri: primul barbat care m-a iubit cu ochii inchisi. Problema e ca resursele nu sunt infinte si ne trezim la un moment dat ca tinem de un lucru uscat si deformat doar de dragul de a demonstra ca avem o mana ferma. La majoritate nu tine chestia asta, deci ii dam drumul. Intorcandu-ne la ideea de barbat-burete, individul isi va reveni la forma initiala imediat, treptat isi va redobandi resursele, de data aceasta avand probabil o lectie de viata si un al saselea simt in buzunar.



Sexul feminin, pe de alta parte, da impresia de elastic. Teoria e asemanatoare si totusi prea diferita. Noi suntem cele care intindem coarda, care ne modelam dupa placerea vizualului, in final nefacanda altceva decat sa sustinem principii care stau sa cada. Noi suntem cele care incepem prin a fi mici si continuam prin a pacali ochiul, crescand si bucurandu-ne de perspective noi. Grijile par infime in cazul femeilor si sunt intradevar, pentru cele precaute. Pericolul de a ne desprinde este relativ. Cat timp ramanem aproape de scop, precum o rochie din elastan pe corp, totul e sigur.

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)