joi, 30 decembrie 2010

Natura .








Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat. (Abraham Lincoln)

Ne sta in putere, dupa spusele celor mai mari din punct de vedere al moralitatii, sa fim liberi. Adevarul e ca nu stim cum functioneaza aceasta putere, nu ii stim sursa, ramificatiile, intensitatea, cantitatea, nu stim cum ne va afecta pe termen lung. Da, suntem liberi, dupa spusele lor, niste oameni ce au avut tot, dar cata constiinta a rezistat in acest tot al lor?

Spun acest lucru ca un inceput generalizat pentru post'ul special "La revedere 2010!". Anul acesta am aflat cata libertate nu am, in cele din urma tradand demnitatea spre a castiga o lupta proprie. Cu toate acestea il pot numi un an productiv, pentru ca mi'am indeplinit cateva vise din tacerea subconstientului meu. Primul si cel mai important, mi'am facut loc intr'un colectiv iubitor de literatura de la care pot invata. Urmeaza multitudinea de "Te iubesc" spuse cu sinceritate, primele mele acte de voluntariat, dupa acestea urmand acele iesiri din cotidian.

Insa tind sa cred ca mai importante sunt lectiile de viata. Ele se aduna de la an la an, dar 2010 le'a subliniat mai bine ca niciodata. Pentru inceput, nu stii, nu cunosti, nu ai fost acolo, taci! E lectia de baza pentru mine si pentru cei din jur. Poate mai important, in viata nu intri nici intr'o masina, nici calare, nici pe bicicleta ci cu ajutorul parintilor. Adevarul e ca trebuie apreciati si iubiti. Deasemenea, o lectie fara de care nu treci examenul vietii: visele raman insa puterea de a le indeplini pleaca daca nu avem incredere. Singurul lucru important este sa nu renuntam la ele si sa le transformam in ceva.

2010 este si anul in care am aruncat telecomanda si am inceput sa observ persoane cu adevarat importante. Am dezvoltat o iubire pentru ceea ce a fost. Tind sa cred ca nu dezvoltarea tehnologiei duce lumea catre apogeu, ci dezvoltarea individului. In orice caz sunt indragostita de : Marcel Proust, Coco Chanel, Mahatma Ghandi, Max Factor si, nu ar trebuie sa va mire, Mata Hari. Lupul isi schimba blana, dar naravul ba. Alta lectie...

Printre lectii si vise am avut si de suferit, evident, natura. Ea e mai puternica decat orice aparat al secolului XXI, ea este cea care ne va darama, ne va ridica, ne va aduce inapoi in stadiul de subapreciere, ea este cea care ma impiedica sa spun ca le'am vazut pe toate.

Va doresc, din inima, un 2011 plin de realizari si de vise devenite realitate, pentru ca exista "prea frumos pentru a fi adevarat" si sta chiar langa noi. Sa aveti putere si curaj sa il gasiti ! La multi ani !

Un comentariu:

FaysaL spunea...

Please never stop writing, you write more than well.
"I say this as a beginning post'ul generalized special "Goodbye 2010". This year I learned how much freedom I have, ultimately betraying the dignity of their own to win a fight. However you can call it a productive year, because some dreams in the silence mi'am met my subconscious. The first and most important, collective intr'un mi'am lover gave way in which literature can teach. Follow the multitude of "I love you" said truly, my first acts of volunteering, as they will those of daily output."

I like this paragraph.

thanks and regards
Faysal

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)