luni, 13 decembrie 2010

Daca ar fi sa-mi doresc ceva...



Inca cinci minute de somn apoi ies pe balcon. Imi place ideea de a sta la ultimul etaj. Balconul de sticla imi permite sa plutesc cand ochii mei inca sunt inchisi. E vina rimelului, nu am nicio boala inexplicabila. Tin minte, cand a venit la mine acel designer dragut si mi'a propus o infruntare. Eu si frica de inaltimi. Cum as putea sa uit? El era in acel balcon banal, profitand de distanta dintre noi si civilizatie intr'o pereche de boxeri Calvin Klein, iar eu, intinsa intr'un pat de artist, cu margini din fier forjat, avand o saltea de doi pe doi...Mancam o portocala. Era dulce. El, nu portocala. Portocala era seaca pentru ca era vara. Iarna e defapt anotimpul lor...
Cum spuneam... Balconul meu e centrul constiintei mele, aici imi joc pulsurile si imi feresc zambetele. Iubesc sa plang in acest loc. Balconul e locul unde am fumat pentru prima data. Balconul e locul in care am plans dupa primul iubit, ca o nebuna, pana cand mi'a explodat capul intr-o perdea de regrete. Am inceput sa beau bere, tot in balcon. Doi litri de 5% , eu, incepatoarea. Daca am analiza circumstantele am spune ca acum, cand sunt total vindecata de iubire, ar trebui sa urasc aceasta sursa de alcool. Iubesc berea. Dar acest lucru e explicabil...Cum spunea un baiat pe care obisnuiam sa il admir, intr-un fel: "ce se naste din pisica, soareci mananca...". Evident, dupa aceasta replica mi'a cam pierit admiratia. Dar asta e alta poveste.
Balconul este si sursa de inspiratie. Vad sute de femei intr-o zi. Grase, slabe, plangand sau certandu-se cu sotul, femei cu ochi stralucitori ce vorbesc la telefon ore intregi, femei ce intra in cladiri coafate si ies cu parul incalcit si gras...cele din urma fac sex grozav, femei cu totul speciale care m-au facut sa ma gandesc: daca as vrea ceva, clar as vrea sa le vad pe toate ca pe niste carti deschise, doar eu, poate si generalizat, dar sa simt ca le am in pumn mereu, ca sunt ale mele...
Studiile asupra lor s-au transformat in dorinte, apoi in pasi mari, jurnalism, femeie de succes. Am devenit femeia pe care altii ar fi vrut sa o aiba in pumn. Diferenta? Eu scriu despre probleme, dar nu e ca si gand le-as expune pe ale mele din dorinta de atentie.

Imi place sa cred ca eu nu am probleme. Imi place sa cred ca tot ce fac e pentru ca nu ezit sa ma simt fericita. Stiu ca doar asa voi ajunge sa am un balcon din sticla ca urmare a unei partide alaturi de un tip cu idei marete.


Niciun comentariu:

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)