luni, 16 august 2010

Dream a litlle dream of me.







Era o perioada cand era mult mai usor sa visezi decat sa traiesti. In vise ai mereu de ales, iar pe ea nu o deranjau optiunile. Pentru multi e greu sa nu detina un raspuns sigur, dar ei ii trebuiau doar cateva momente sa isi instaleze propria ei lume, cu fluturi si fond de ten,cu haine din brand'ul ei favorit si paie pentru suc...colorate. Stia un secret. Perfectiunea se instaleaza doar in mintea celui ce o cauta.

Asa se pierdeau, de fapt, zeci de ore din viata ei, asa se pierdea somnul, plimbarea cu prietenii, acele momente reale cand un baiat mai mare cu un an sau doi ca tine te saruta cand te astepti mai putin.
Era mai usor pentru ea. Alexander Skarsgard intr'un colt de minte, imbracat intr'un costum Armani, negru, parul blond frumos aranjat, trasaturile aspre, tip Suedia, un pian si o melodie pornita din ireal.
Tot ce isi dorea putea fi al ei si nimeni nu i'ar fi putut spune ca ceea ce traieste e o fictiune demna de un roman cu vanzari slabe. Oameni zambind, si ce zambete frumoase...O iarna usoara, cu fulgi de zapada moi, orase vechi cu geamuri imense, pe marginea carora se adauga un model sculptat in marmura, gulere cu blana alba, buze inghetate, fericirea din subconstient creata intr'un moment de singuratate, poate inainte de a adormi, sau poate pe o banca din parcul unde obisnuia sa astepte sezonul rece, privind frunzele ruginite.

Visele nu au viata, dar au la baza sentimente adevarate, dorinte si nevoi reale. Placerea de a visa nu s'a stins cu varsta, inca se mai pierde printre ganduri si simturi, trezind stralucirile placute ale ochilor ei mari.






Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)