joi, 5 august 2010

... And I wake up in the morning with the taste of your tongue



Citeste jurnale vechi, legate cu cincizeci de pambilici de matase colorata. Scoate in fiecare zi acele paharute ciudate si mici, pline de amintiri. Cand fumeaza in casa nu deschide geamul. Vrea ca peretii salonului sa fie imbibati in fum...o mica amintire a camerei din camin.

O sticla goala de J&B, proaspat terminata. Inca obisnuieste sa o arunce de la geam direct in cosul de afara, ca pe vremea petrecerilor, cand a spart multe capete ghinioniste.
"Ah'...nu am nimerit. Asta suge! Ea obisnuia sa fie prea buna." . Deodata ii revine in minte imaginea a doua pustoaice scheletice si blonde, dar cu o anumita claritate a formelor-contur. Merg mereu de mana, cateodata se saruta, fiecare are cate un prieten ca un taur in echipa de fotbal. Nu le pasa. Le plac acadelele si casetele stricate, pe care le pot desprinde, legand banda de ghiozdanele proastelor din clasele mai mari. Sunt putin pretentioase in a-si alege prietenele, avand si o anumita piscare a buzelor ce indica ca "fata miroase a cacat". Nu le plac cele care le saluta pe coridor, intrerupandu'le de la barfa sau cele care vorbesc de sex atat de lejer, ca si cum n'ar fi durut prima data...
Imaginea idioata a doua cele mai bune prietene, cu medalioane din scoici, semnate cu tempera A&A, doua fitoase dintr'un oras prea mic pentru ele. Doua fete ce vorbesc doar despre haine si ataca in carne toate tarancile uitate undeva in spatele artei abstracte semnata John Galliano. Ele il iubesc pe John pentru ca le duce cu gandul la extraterestrii, la o lume perfecta, o lume asa cum o viseaza ele.
O fotografie pusa intr'o rama simpla si cu sticla sparta, dracu' stie de ce... Asta e ceea ce ramane pe o noptiera care abia se mai tine, o casa odata frumoasa, acum o epava a celor mai minunate clipe, clipe pline de iarba si fum, de dor, de extaz, de lenjerie aruncata, clipe incinse de vara, aceeasi cabana in care ele doua obisnuiau sa uite ca sunt asteptate acasa. Saptamani intregi purtate pe placul unor minti duse de val, mereu prieteni peste prieteni, saruturi, schimbari, plaja si tot ce se poate face pe ea.
Pile bronzata, mirosind a bere, fructe zemoase aruncate printre prosoape ude si pline de sare din mare. Suvite lungi si blonde pline de vata de zahar...Niciodata nu au stiut ca nu pot trai una fara alta. Stupiditatea unei simple despartiri, a maturizarii, a implinirii varstei de douazeci si cinci de ani, prima munca la biroul tatalui, prima poseta luata deoarece "e incapatoare". Primul copil... "ah'..abia asta doare". Primul divort si prima cadere nervoasa... Abia atunci si'au dat seama ca nu pot trai una fara alta.


Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)