marți, 15 iunie 2010

There's somethin' in your voice ...

Me abrazas, me hielo
Me pides un beso
Y yo me quedo sin respirar

S'a trezit din nou in acel pat invelit cu noptile linistite de vara. S'a gandit sa iasa putin afara, pe veranda, sa admire rasaritul. Cu pasi mici si lenesi a strabatut dormitorul, camera cu oglinzi, sufrageria si holul cel mare. A apasat pe clanta incet, provocand un scartait usor, scartaitul oricarei usi vechi de saisprezence ani. O lumina ca de flacara a strabatut atunci intregul hol, iar ea a realizat ca a dormit toata ziua, pierzand rasaritul si canicula de peste zi. Soarele apunea. Era acel soare al unei veri indiene, strapuns de culori calde si puternice.

A privit cerul cu nedumerire, tinandu'se de balustrada din lemn. Aerul era cald si purta cu el un miros de freezii. Din cand in cand o adiere purta praful inspre unul din geamurile deschise. Trebuia sa il inchida. A pornit din nou inspre casa, de data aceasta cu pasi grabiti. A intrat intr'o camaruta luminata in intregime de razele rosiatice. Parchetul era proaspat spalat, lucind frumos sub reflexia apusului. Era o bucatarie veche, la fel ca toata casa. S'a indreptat inspre geam, inchizandu'l cu o miscare usoara. A aranjat perdeaua din matase si s'a intors pe holul mare.

In sufragerie totul era linistit. O simpla haina barbateasca uitata pe marginea canapelei. Ea a luat'o si a mirosit'o. Iubea acel miros. Pur si simplu o innebunea. In camera cu oglinzi s'a uitat in stanga si in dreapta, analizandu'se. Era imbracata cu o camasa alba, cu nasturii sariti, usor botita, ce lasa sa se vada un tatuaj pornit de pe sanul drept, continuand in jos, pe abdomen si terminandu'se putin mai jos de buric. Un piton.


Intrand in dormitor a pus pe chip un zambet plin de iubire. Se gandea ca el a invatat'o atat de multe lucruri, el e cel care i'a dat incredere, cel care a pus'o inainte de oricine. El e cel care a mangaiat'o mereu inainte de culcare, cel care a invelit'o cu o patura cand adormea in balansoar, pe veranda. El e cel care a sarutat'o mereu pe gat, cel care a luat'o in brate cand o dureau picioarele, cel care i'a sters lacrimile, cel care a inteles'o.

Intr'o clipa ea era pe pat, razand, bucurandu'se de o zi intreaga pierduta cu el, pentru ca mai presus de orice moment al zilei e "te iubesc"-ul soptit la ureche in fiecare minut.






4 comentarii:

X. spunea...

foarte frumos descris :)
felicitari ^^

Alexandra F. spunea...

Merci :*

killer spunea...

cat de romantic.
cat de..minunat
:o3.

GMV spunea...

Iiii aia e melodia mea 8->:X
love you :X

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)