sâmbătă, 1 mai 2010

You're a song written by the hands of God .


Astepase asta de mult. Iubitul ei o chema sa stea la el. Era ceva clar, era ca o asigurare de casatorie semnata si stampilata. Era fericita. Adica era acel tip...

Isi amintea tot trecutul. Era o copila libera si frumoasa. El avea o sensibilitate aparte pentru astfel de fete. A inceput cu o prostie spusa dupa cateva pahare de... ceva puternic. Era naiva si probabil l-a crezut. A doua zi era ceva pierdut, dar numerele erau inca acolo. Telefonul suna, ea se plictisea.

Pana si-a dat seama ce era de fapt acea plictiseala a durat ceva. Era frica... ii era frica de niste reguli care, de fapt, in viata ei nu existau si nu vor exista. Acel tip de reguli care fac dintr-un barbat fructul interzis.

Intre timp s-a indragostit, din prostie... Ce sec.

A inceput sa se agite, sa se consume ca si cum ar fi fost o tigara aprinsa si uitata in scrumiera dupa doar un singur fum, un amarat de fum. Nici nu si-a dat seama cum doua luni mai tarziu era in patul lui, in bucataria lui, in baia lui, cada lui, inima lui. Nu stie si nici nu vrea.

Ii citea in priviri in fiecare dimineata o frica. Privirea aceea frumoasa...ce usor vezi in ea sentimentele care curg in fiecare noapte, pe balcon, la o tigara, sub forma unor lacrimi. Cine era acel tip? Ea il privea in fiecare seara din pat, printre cearceafuri. Il vedea pierdut in niste ganduri atat de usor de ghicit.

Dimineata, desi plin de mirosul tigarilor si cu ochii umflati, el o atingea cu aceeasi delicatete pe care ar fi folosit-o si daca ar fi atins un nor. Il iubea. Il iubea desi stia ce e in inima lui, desi stia ca oricat de frumos ar mirosi cafeaua pe care i-o aducea la pat, era ceva efemer...

Acum nu mai stie... E totul atat de sigur, toate gandurile si toate tigarile fumate noaptea la balcon au disparut. Sunt doar vorbele cuiva mult prea fericit pentru a fi real...


Nu e...Nu va fi...Era doar visul meu.




Un comentariu:

GMV spunea...

oricat de frumos ar fi postul si oricat imi place.. nu pot sa-mi iau ochii de la strungareata tipei din poza:))))


love you :X

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)