joi, 13 mai 2010

Trei.


Cand deschide Pc-ul e ca si cum ar da Turn Off la lumea ei. Devine asezata si calma. miscand degetele lungi pe o tastatura enervanta.

Dar de la ce pornisem?

...E pe aceea strada luminata ca de Craciun. E in orasul ei si cunoaste fiecare pietricica. Vrea sa ajunga exact la cladirea cu ferestre imense din fata sa. Iubeste acea cladire pentru ca e mai mult decat un mix de pereti grosi si prost varuiti. Acea cladire are lumini slabe si draperii trase, lampi, lumanari parfumate, o biblioteca cu mii de carti, mobila veche, covoare din blana de animale, usi inalte, dulapuri pline de haine vechi, dar cu nume sonor, o cada aurita cu modele florale si nu in ultimul rand un dormitor ascuns. Da...Usa sa se afla langa un semineu, bine mascata de cinci rafturi suprapuse, pline de carti necitite. Ea deschide usa si simte un miros de scortisoara. Vede lumanarea pe o noptiera si se apropie cu pasi usori. Mirosul o atrage.

O clipa in care nu i se mai vede decat parul lung, saten deschis, apoi fiecare particica din ea se bucura de ceea ce mereu si-a dorit.

Draperiile neatinse pana atunci se deschid lasand sa intre soarele dulce al diminetii. Ea e inca acolo, bucurandu-se de misterul ce i s-a dezvaluit in acea noapte. Se uita langa ea si vede acea figura perfecta, acel om care, pana atunci, isi aratase mii de fete. I se parea ca l-a descoperit in sfarsit.

Telefonul suna. E o simpla alarma, dar ea tresare... Uitand de el, se imbraca repede si iese din casa. E grabita, tulburata, parca ar fi vinovata pentru toata fericirea ei. Simte tristetea. Isi pune ochelarii pentru ca lumea sa nu observe cum stralucirea din ochi ii dispare.

Ajunsa acasa ia o valiza si indeasa in ea toate acele haine pline de istorie. Se aranjeaza, dand la o parte urmele oricarei oboseli. Plina de o falsa energie iese din casa urmata de imensa valiza... Unde pleaca?

Avionul o asteapta. Urca, lasand in urma tot ce ar fi putut-o supara. E aici, intr-o lume care nu o judeca, dar nici nu o intelege. E satula de tot ce i se intampla, dar ia o gura mare de aer si pleaca spre o alta casa, de data aceasta moderna, decorata in stilul contemporan. Priveste doi ochi pe care nu i-a mai vazut si face doi pasi in fata.

Doi pasi se transforma in trei, iar apoi totul devine prea frumos...De data aceasta nu mai are timp sa doarma. Trebuie sa plece.

Obosita, adoarme totusi pe drum, dar se trezeste in fum de tigara. Descopera prin acea perdea de ceata o mana tatuata. Ii place. Ca de obicei, curiozitatea invinge, iar buzele ei ii saruta degetele, apoi tatuajul... apoi...

E din nou acasa. Ii e somn dar simte nevoia sa asculte melodia ei... Deschide Pc'ul, dand Turn Off la lumea ei reala.



Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)