luni, 17 mai 2010


Habar n-ai ce draguta e acum, mergand pe aceasta strada slab luminata, in acest paltonas negru, scurt, cu nasturi mari, cu aceasta fusta care oricum nu se vede, cu parul prins, cu bretonul frumos aranjat, cu aceste botine negre, de catifea, cu margini din piele, decorate elegant cu cate o funda rosie, cu aceasta manichiura greu de obtinut, cu aceste buze pline, ambele aduse ca un omagiu frumosilor trandafiri. Merge repede, dar multumitor, purtandu-si ochii peste tot.

Ce aude? Ah'...Doar o barfa josnica de la coltul blocului. Cine e? O doare in cur. Nu are timp. Ii e foame si nu a mai dansat pe covorul din camera ei de cateva zile. A fost ocupata. Tot ce vrea? Putin din Beyonce, apoi trece drastic la Marilyn Manson. Se calmeaza cu putina muzica by Sophie Ellis Bextor, apoi un house dragut. Trece in dantelele ei preferate si isi deschide iPad-ul. Se intinde in pat si aduce in incheiere un mic secret de-al ei... Enya-Only time. Nimeni nu trebuie sa stie ca are si o latura care a iubit candva. Acum e altcineva, dar totul a pornit de la un gest care a demonstrat acest sentiment pe care, tin sa spun, nu multi il simt. Ea l-a simtit. Pe perna curg doua lacrimi si se gandeste ca ar mai putea daca nu ar sta in calea ei atatea vorbe aruncate la intamplare de guri necunoscatoare.

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)