sâmbătă, 20 februarie 2010

Now I see...If I wear a mask I can fool the world


Clipa in care machiajul e de prisos. Clipa in care mi'e groaza de faptul ca nu imi mai recunosc sufletul. Sa nu imi recunosc fata ar fi prea greu.

La ce imi sta gandul acum. Cum sa ascund o schimbare evidenta? Nu vreau sa fiu vazuta asa. Stiu ca alti ochi ar fi incantati... Tocmai sclipirea aia o detest. Nu o vreau. Am pornit pe un drum care ma sperie si simt ca am ajuns prea departe pentru a ma intoarce. Capul sus!


Credeam ca am ales un drum frumos, raze de soare...De fapt, nu! Credeam ca voi reusi. Dar sunt atat de departe. Unde a disparut toata increderea aceea? Nu consider ca mi'am pierdut speranta, ci partea aceea stralucitoare din mine. Acea parte care ma ridica, care imi dadea putere. Nu stiu drum pe care sa nu'l pot traversa, dar stiu ca a te pierde pe drum e ceva din care nu iesi singura.


Sa nu ofer lumii impresia ca asa sunt eu, lipsita de orice putere, de orice clipa a mea, obsedata de o carare pe care nici nu ar trebui sa o privesc. Capul sus si inainte! Eu imi fac drumul in viata, nu el pe mine. Stiu ce am de facut! Stiu ca trebuie sa imi aleg cu grija acele voci care sa ma sustina. Asta voi face. Asta trebuie sa fac. Nu poti sta langa mine daca ma tii pe loc. Nu e ceva simplu. Nu pot ramane in urma. Viata nu e ceva care merita pierdut.


Te intreb...Cand te uiti la mine, ce vezi? De fapt uita intrebarea. Probabil ai fost pacalit deja. Probabil sunt acea fata pentru care "nu pot" il domina pe "nu vreau", probabil prin faptul ca am incercat sa iert sau sa fiu iertata, sa am incredere, sa particip la jocul tau m'a facut proasta, naiva. Probabil nu ai inteles, probabil va trebui sa repet...

Probabil tu esti persoana naiva....



Un comentariu:

Anonim spunea...

"Simetrie
de Marin Sorescu


Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga."

:)

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)