miercuri, 25 noiembrie 2009

Refuz.


Nu.

E acel raspuns pe care nimeni nu'l asteapta, dar pe care toti il dam.
E raspunsul care neaga tot, dar e cel mai sincer.
Nu e dulce, nu e cald, nu e perfect, dar spune tot.

Atunci de ce buzele refuza sa'l rosteasca?
Cautam mereu o cale de mijloc, o cale de'a evita raspunsul.
Mai rau.

Rostim un DA plin de egoism si minciuna.
Nu va mai fi Da cat timp consider ca e Nu.
Asta e clar.


Am ars tot ce odata era un Da sec.

Ce se poate face din cenusa?

Nimic.


Adio.

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)