vineri, 4 septembrie 2009


V'ati uitat vreodata pe o harta? Tarile sunt separate printr'o linie subtire, curba, usor de observat doar daca te uiti de aproape. Faceti cinci pasi in spate si analizati din nou harta. Tarile sunt unite, formeaza un tot. Stai si te gandesti si realizezi ca ce vezi din departare e mai logic. Mintea omului nu poate intelege tot ce isi doreste, dar poate rupe granite. Nu e asa greu sa inveti o limba, putem face asta. Deci ne putem unii. In fine...Ideea acestui post nu e de a face pe pacifista, de a rupe granitele cu mainile goale si de a unii popoare. Nu! As vrea sa transfor aceasta problema generala intr'o problema personala, folosindu'ma de o imensa metafora. Imi imaginez ca oamenii sunt tarile. Uneori trebuie sa ne inselam privirile. Sa ignoram linia curba care ne separa. Sa pasim peste ea ca si cum nu ar fi acolo. Sa ignoram reguli, sa nu ne gandim la ce ar putea spune altii. Nu conteaza ce se afla dupa linie. Paseste increzator asemeni unui copil care simte pentru prima oara iarba sub picioare. E frumos sa schimbi unele lucruri.:X Schimbarile fac parte din noi, deci trebuie sa le acceptam...trebuie sa le iubim. Putem fi mai uniti de atat...mereu e loc de mai mult! >:D<

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)