sâmbătă, 15 august 2009

Hai sa ne jucam!


E un joc care, la prima vedere, pare sa depinda de premiu. Te asezi la masa, analizezi piesele. Premiul sta undeva ascuns, insa misterul atrage. In jurul mesei se aduna mai multa lume. Toti sunt curiosi, toti te vor pe tine! Tu esti premiul.
Se impart piesele, incepe jocul. Stau cu privirea atintita spre tine. Jocul acesta e al meu! Pentru doua secunde imi analizez adversarii. Jalnic. Ma uit la piesele mele. Brusc imi dau seama ca nimic nu depinde de tine, ci de puterea mea. Aceasta putere parca pleaca din maini in fiecare piesa. Cum spuneam...jocul acesta este al meu!

Niciun semn de oboseala. Recunoaste! Incepi sa'ti pierzi misterul dorind sa cuprinzi realitatea. Dar realitatea ma cuprinde pe mine. Lupt!

Premiul esti tu, dar eu nu te vreau ca premiu! Nu vreau sa dobor pana sa castig. Doboara'i tu pe restul, aratand ca numai eu am piesele necesare pentru avea premiul! Totul pleaca de la piese, trecand prin mine, ajungand la premiu...la tine.

Nu e un joc obisnuit. Si daca privesti adanc, fara sa te pierzi in sclipirea ochilor vei observa ca acesta continua...intre tine si castigator.

TU esti premiul!

4 comentarii:

Andreea spunea...

Hai

Andreea spunea...

E cam complicat jocu asta. Ai cumva instructiuni?

Axe™ spunea...

Tu..Clar! Nu ai voie sa joci:P

andru' spunea...

eu sunt premiul?:[O]








[;;)]


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)