Despre tine.

Pot jura ca te cunosc, ca te cunosc altfel, dar te cunosc. Te vad ca printr-o bucata de sticla patata cu acuarele, sticla in care mi-am concentrat eu sentimente si pareri, combinandu-le. Nu pot jura ca te iubesc, nu iti pot raspunde niciodata la o intrebare asa cum doresti, imi esti mai mult decat un prieten, asta e sigur. Nu te iubesc.

Mie nu imi place o persoana. Eu ignor si ador. E ceva la tine care ma face sa esuez in a-mi impune principiile. Iubesc glumele tale, modul tau de a vorbi, modul acela mult prea discret de a exprima ceva, orice, acel ceva care ma face sa te simt aproape mereu, ca pe un prieten. Imi ador prietenii, cred.

Gluma mea proasta e ca vreau sa te iubesc. N'am timp sa te iubesc. E un "buna" "pa" obositor. Nu pot sa iti cer nimic. Ma sperie faptul ca as putea sa iti fiu datoare. Cand ma gandesc la tine e clar ca sunt altfel. Chestia e ca nu prea mai sunt, ce'i drept. Ma pierd.

Ma sperii cand apari dintr'o data si imi ceri sa vin dupa tine. Sunt atrasa oricum, deci e ridicol sa nu te urmez. Ce ma uimeste? Esti primul care m'a facut sa uit de toti ceilalti. Nu mai tremur cand vad ochi verzi, nu mai sunt sensibila la vorbe despre sau despre si datorita tie sunt puternica si uit tot ce odata ma facea sa ma simt cea mai mizerabila persoana de pe pamant.

Esti un prieten prea bun, stiu sigur ca esti, ca ai putea fi. Nu o sa'ti cer niciodata sa fii mai mult.

Cea mai speciala persoana pe care am cunoscut'o vreodata.

A honey like you, a sugar like you, a boy like you...

Din nou sentimentul de frisca si caramel, cu mici bucatele de ciocolata alba. Din nou atingere unor bule de sapun, putin mai linistite decat cele pe care le faceam in copilarie. Din nou mirosul de cafea fierbinte ce te ispiteste.

Ploaia e ceva, dar dusul fierbinte e apogeul. Parfumuri de scortisoara, ori de vanilie. De ce sub dus, rimelul intins pare atat de estetic? Talentul de a cunoaste, nu doar de a vorbi despre, e energia ce te ajuta sa progresezi.

De fapt iubesc diminetile care arata altfel. Ador acele rasarituri imbracate in cearceafuri crem sau albe, acele ferestre deschise, mirarea care te cuprinde atunci cand aflii de existenta lor. Podeaua pe care luneci, o podea plina de apa, sau petice de spuma. Intrebarea absurda "cine a fost?". Tricoul strain ce te asteapta, apoi elucidarea misterului.

Usher - Somebody To Love

I hate that I can't smoke the rain.

Ploaia nu ofera energie, metaforic vorbind. Oscar Wilde spunea "experienta e numele pe care toti il dam greselilor din trecut". E o chestie la care te gandesti foarte des, atunci cand stai intr-o cafenea, imbracat intr'o geaca uda, de blug si cu parul lung in ochi.

Ploua afara, dar ideea aceasta era logica. Nu as putea sa precizez de cand. Singurul lucru la care ma gandesc e ca masa din fata mea e ocupata de o persoana exact ca mine. Nu, de fapt nu e fata si nici n-are parul in ochi, dar e ud leoarca si pot jura ca si el se gandeste ca in fata lui e o reflexie feminina. Bineinteles, si el zambeste aiurea cand se schimba melodia sau cand tipul de la radio face o gluma plasata aiurea, dar cand se opreste si priveste in gol, roteste instinctiv o scrumiera. Miscarea degetelor lui spune "s-au udat tigarile iar scrumiera asta e pusa aici doar ca sa ma enerveze".

Tigarile fac un baiat mai putin cuminte, da, dar acesta pare un barbat, iar fumul poate fi o scuza buna pentru stres. Nici eu nu sunt cuminte, cred. Mi-as cauta scuze pentru viitorul tatuaj, pentru sexul gen trei zile, cu pauze de masa pe care il planific, pentru barfa pe care urmeaza sa o lansez din clipa in clipa, dar nu stiu daca as putea interveni in trecut.

E ceea ce ne spune ploaia, de fapt. Picaturile vin, picaturile patrund in pamant. Dar de ce a plouat cand totul parea atat de minunat?

The Script - Break Even

I leave you. I love you .

O lingurita de zahar pudra, doua lingurite de zahar pudra, trei lingurite de zahar pudra. Poate ar functiona altfel...o suta de lingurite de zahar pudra, nouazeci si noua de lingurite de zahar pudra...

Calendarul e plin de X-uri roz si e de anul trecut. Cafeaua e de doua ore in ibric...si pe aragaz, si pe gresie. Ceasul se aude inca, putin ragusit, din cosul de gunoi. Ah', e pe baterii. Un telefon vibrand sub o perna sfasiata, din care au curs sute de pene albe, o mana ratacitoare iesita de sub o patura imensa, groasa, specifica sezonului rece. Niciodata nu i-au placut cele de vara.

Apelurile ratate o scot din sarite, mesajele ramase, vocile ridicate, nervoase, acele voci care s-au nascut pentru a spune "lenesa", "concediata", "iresponsabila". Trezirea clasica, privirea clasica, soneria clasica, mancarea comandata clasica, mometul banal, sau clasic in care realizeaza ca i se intampla si in aceasta zi, ca nimic nu s-a schimbat si ca e atat de patetica incat ii este mila de ea. Lacrimile clasice.

Partea placuta in a fi singura intr-un apartament e ca suferinta devine din rusine, colega de camera. Hotararile absurde sunt luate cu seriozitate... Da! Doamne iarta-ma! Si ce daca si-a tatuat acel nume pe degetul mic de la picior? Sau marea problema a umanitatii era: de ce are un deget atat de lung? Ei bine, nu e un nume lung, degetul e normal si plin de amintiri, asta pentru a face o justificare doi in unu.

Nebuna? Clasic.

Asculta mai multe audio Muzica

Get off of my bed .

Se joaca cu numele ei, cu gandurile, cu emotiile ei, cu ochii ei. Se joaca cu modul ei de a se misca, cu toate cele douazeci de degete, cu modul ei de a privi problemele, cu punctele ei sensibile, cu parul ei. Se joaca cu gusturile ei, cu diminetile si noptile ei, cu buzele ei. Se joaca cu hainele ei, cu sireturile tenisilor ei, cu amintirile, cu gatul si umerii ei, cu cremele ei, cu gelurile ei de dus. Se joaca cu patalonii ei preferati, cu zambetul ei, cu placerile, cu monotonia ei. Se joaca cu amenintarile ei, cu soaptele, cu picioarele ei, cu nasturii si fermoarul ei, se joaca cu veioza de pe noptiera ei, cu secretele ei, cu numarul ei de telefon, cu limba ei. Se joaca cu accentul ei, cu optimismul ei, cu modul ei de a privi pe geam, cu obiectele la care ea tine. Se joaca cu muzica ei, cu toata colectia ei de parfumuri, cu inelul ei de pe degetul mijlociu, cu talentul ei de a innoda coditele de la cirese in gura, cu timpul ei, cu urmele de ruj lasate de ea pe marginea paharelor, cu viciile ei. Se joaca cu modul ei de a trai, de a vorbi, de a merge. Se joaca cu timpul pierdut la telefon impreuna cu ea, se joaca cu modul in care citeste, cu scrisul ei, cu pantofii ei cei noi, cu zilele in care sunt impreuna. Se joaca cu ea.

Green again .

O vila frumoasa, rustica, in munti, undeva unde cresc margarete...sute de margarete. Intr-un luminis. Brazi peste tot, batai ale vantului scuturand conuri pe streasina, spargand geamul cel mic si rotund al atelierului in care obisnuia sa lucreze el simple lucruri din lemn, lucruri pe care nu le-a vazut decat dupa ce a ramas singura. Un leagan frumos sculptat cu flori, ca pentru o fetita blonda, cu ochi verzi si trasaturi de pisica, exact ca el. O masuta inalta cam de jumatate de metru, cu margini captusite cu dantela alba, un scaun pe masura. Un dulapior pentru hainute, hainute de papusi, papusi care nu au existat niciodata...
Un ceai prea fierbinte pentru a fi baut, o aroma de fructe de padure, fructe uscate. O imagine nu foarte clara a aceluasi barbat venind din padure cu un cos colorat de zmeura, afine si mure abia culese, mai exact o amintire. Puterea din bratele lui, o putere coapta, o putere implinita odata cu trecerea timpului. Momentul in care i-a aratat pentru prima data muntele.O simpla fetita, fugita de acasa, o copila orbita de stralucirea a doi ochi.
Momentul in care fata s-a maturizat. Dimineata in care s-a trezit si a realizat ca ninge. Clipa in care l'a vazut in curte, pregatind lemne, in care ochii lui au privit-o si i-au promis totul, in care i'a citit dorintele, in care a cazut pentru cateva clipe pe podea si s-a trezit cu acel sentiment ca viata ii va fi completata, ca nu mai e o fata ratacita.
Geamul la care inca mai sta, ceaiul care pare sa se fi racit, luna lui august ce a cuprins-o in asteptari. Acei ochi parca reintorsi dintr-o lunga calatorie...

"Mi-ai lipsit..."

I cannot cry because I know that's weakness in your eyes .

"Sunt o mie de feluri de a-mi aminti ceva ce nu a fost niciodata dat uitarii..."

A ramas intinsa pe pat, cu privirea atintita spre varful tocit al unui creion. Capul era lasat pe o bucata de hartie, iar ea asculta cuvintele precum marea intr-o scoica. Simtea lipsa unei idei, lipsa acelor jocuri de litere care ar fi dat sens noii sale creatii. Pierduta fiind in melodie a inceput sa traseze pe cearceaful alb niste semne simple...
Gandurile ei zburau, uitand de mina cenusie... "Azi mi-a fost dor de tine. Nu as putea intelege de ce inca mai am ciudata impresie ca esti aproape. Erai distant si cand te priveam. Nu stiu daca mi-ai vazut ochii cat timp am fost langa tine. Nu ai fi putut sa te uiti la mine. Nu am inteles nici acum. Mi-e frica ca aberez spunand ca mi-e greu cand nu te am langa mine. As putea jura ca sunt dependenta de acel miros atat de puternic care ma face sa-mi amintesc ca nu sunt singura si ca langa mine exista o prezenta masculina. Acea prezenta pe care o vedeam, dar rare ori o simteam..."
A trecut o ora de cand ii fug ochii si mintea. Se joaca cu propria imaginatie, creeaza imaginea unei amintiri, o fotografiaza...rupe poza.
"Si daca mi-e dor, ce? Si de ce mi-e dor? Cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana clipele cand m-am simtit iubita ta. Niciodata nu observai locul liber de langa mine, mereu simteai nevoia sa ma tii strans, dar de departe. Am fost umilita. Stii? M-ai umilit. Stii si cand...atunci cand ar fi trebuit sa ma simt cea mai importanta."
Senzatia ca ai descifrat ceva e satisfacatoare. Puterea de a-ti demonstra contrariul a ceva ce ai gandit in tot acest timp e o capacitate rara. Logica cuvintelor nu e aceeasi cu logica gandurilor, iar suntele din hartie nu sunt altceva decat fractiuni de secunda in care inca mai speri.


"Niciodata nu m-am simtit mai importanta ca in clipa in care te-am vazut plecand si am stiut ca nu sunt singura careia ii va fi dor..."

Asculta mai multe audio Muzica

El silencio dice mas que mil palabras .

Bloc G5, scara A, apartament 9. Acel apartament cu draperii opace. Stiati ca draperiile opace sunt, de fapt, transparente? Cine se uita la etajul trei al acelui bloc, la apartamentul dinspre rasarit isi poate da seama ca acolo locuieste o fata. Draperiile sunt curate, iar geamul se mai deschide din cand in cand, dar nu vezi decat o mana. Oamenii cred ca fata e frumoasa. Are mereu unghiile facute cu lacuri naturale si poarta o bratara finuta. De ce se ascunde? Unii spun ca e goala. E goala? Si ce daca e goala? Nu are haine? Nu are nici macar un halat? Probabil e goala... De ce sta goala prin casa?

Draperiile nu se misca. Vecinii spun ca fata ar putea avea probleme de sanatate. Cei de sub ea spun ca nu doarme noaptea si se aude des cum cade de pe pat. Se mai spune ca sta foarte mult la dus. Se spune ca dusul se opreste si peste cinci minute porneste iar... asa se intampla cam odata la sapte ore.

Isi ia scrisorile din cutie?... Da, dar nu se stie cand. Nu prea iese, poate noaptea. Unii vecini spun ca au urmarit'o, din simpla curiozitate, pe vizor. Are parul lung, cret si saten deschis, e inalta si are niste ochi stralucitori. Aaa.. si e clar! Are haine. Iese mereu cu alte haine. Deci nu sta goala prin casa? Domnul de la apartamentul 7 spune ca domnisoara e chiar frumoasa. De ce se ascunde?

Sta cam de o luna in acel apartament. Cand s-a mutat nu a vorbit decat cu batrana din apartamentul 2. Se pare ca acea batrana este internata acum intr'un centru pentru persoane invarsta. Deci o cunoaste cineva? Nu. Nimeni nu o stie, dar toti par sa caute cate ceva despre ea.

Doar e stie ca nu e singura. Doar ea stie ca e..mai mult decat goala. Doar ea stie ce face toata ziua. Doar ea stie ca nu are motive sa iasa din casa si sa asculte ce zic toti acei prosti lipsiti de alte preocupari, cand in casa ei se afla el.

Asculta mai multe audio Diverse

There's somethin' in your voice ...

Me abrazas, me hielo
Me pides un beso
Y yo me quedo sin respirar

ಌ

S'a trezit din nou in acel pat invelit cu noptile linistite de vara. S'a gandit sa iasa putin afara, pe veranda, sa admire rasaritul. Cu pasi mici si lenesi a strabatut dormitorul, camera cu oglinzi, sufrageria si holul cel mare. A apasat pe clanta incet, provocand un scartait usor, scartaitul oricarei usi vechi de saisprezence ani. O lumina ca de flacara a strabatut atunci intregul hol, iar ea a realizat ca a dormit toata ziua, pierzand rasaritul si canicula de peste zi. Soarele apunea. Era acel soare al unei veri indiene, strapuns de culori calde si puternice.

A privit cerul cu nedumerire, tinandu'se de balustrada din lemn. Aerul era cald si purta cu el un miros de freezii. Din cand in cand o adiere purta praful inspre unul din geamurile deschise. Trebuia sa il inchida. A pornit din nou inspre casa, de data aceasta cu pasi grabiti. A intrat intr'o camaruta luminata in intregime de razele rosiatice. Parchetul era proaspat spalat, lucind frumos sub reflexia apusului. Era o bucatarie veche, la fel ca toata casa. S'a indreptat inspre geam, inchizandu'l cu o miscare usoara. A aranjat perdeaua din matase si s'a intors pe holul mare.

In sufragerie totul era linistit. O simpla haina barbateasca uitata pe marginea canapelei. Ea a luat'o si a mirosit'o. Iubea acel miros. Pur si simplu o innebunea. In camera cu oglinzi s'a uitat in stanga si in dreapta, analizandu'se. Era imbracata cu o camasa alba, cu nasturii sariti, usor botita, ce lasa sa se vada un tatuaj pornit de pe sanul drept, continuand in jos, pe abdomen si terminandu'se putin mai jos de buric. Un piton.

Intrand in dormitor a pus pe chip un zambet plin de iubire. Se gandea ca el a invatat'o atat de multe lucruri, el e cel care i'a dat incredere, cel care a pus'o inainte de oricine. El e cel care a mangaiat'o mereu inainte de culcare, cel care a invelit'o cu o patura cand adormea in balansoar, pe veranda. El e cel care a sarutat'o mereu pe gat, cel care a luat'o in brate cand o dureau picioarele, cel care i'a sters lacrimile, cel care a inteles'o.

Intr'o clipa ea era pe pat, razand, bucurandu'se de o zi intreaga pierduta cu el, pentru ca mai presus de orice moment al zilei e "te iubesc"-ul soptit la ureche in fiecare minut.

Asculta mai multe audio Muzica

Ciudata .

Calatoreste mult dintr-o tara in alta, dar e atat de nebuna incat crede ca aceste calatorii depasesc timpul si spatiul. O data a mers pe axa Pamantului si a reusit sa atinga Luna. Nu mai are incredere in stele pentru ca au tradat-o intr-o seara si nu au aparut, iar becul din camera o nemultumeste pentru ca nu lumineaza cu acea aura de mister. Ii e cald. Ii e frig. Ii e foame, dar nu simte asta, insa stie. Stie orice. Poate sa jure ca a auzit doua persoane facand sex in apartamentul parasit...doua femei. Nu ii mai place prietena ei pentru ca zambeste cand nu vrea ea, iar asta ii aminteste ca iubeste guma de mestecat Orbit pentru copii.

Ceea ce a visat aseara a vrut sa ne spuna, dar a uitat. Tot ce stie e ca nu mai sunt servetele umede, iar ea fara servetele nu poate trai. Aprinde lumanari parfumate, sperand ca se va calma, dar totul devine romantic si o luam de la capat... E indragostita din nou.

...But your love ain’t the kind you can keep

A mers o bucata buna de timp. Nu se simte obosita. Nu stie incotro se indreapta. Nici nu are o destinatie anume.

Totul a inceput acum cateva clipe...acum cateva ticaituri de ceas. Si-a dat seama ca e prea departe de orice. E departe de a fi fericita, e departe de a fi iubita, e departe de dorintele ei si de toate acele vise..

Distanta aceasta o distruge din interior in exterior. E rece. E ca o floare de gheata care creste in fiecare zi mai mult. Si-a prins radacinile de inima ei si devine mai puternica de fiecare data cand sentimentele acelea pline de slabiciune si mila ii strabat sufletul.

Ii placea sa-si stabileasca viitorul, sa faca totul asa cum isi doreste. Era atat de puternica, de frumoasa, de curajoasa, de mandra. Un simplu sentiment a distrus-o. O simpla dorinta. Acum, cand are un timp de gandire, si-ar dori tot inapoi. Ar dori sa mai incerce, sa faca totul asa cum stie ea de fapt. Sa fie din nou fata timida, desteapta si pura care vorbeste mult si fara logica, cu un inteles aparte, plina de mister, necunoscuta si iubitoare.


Nu-si poate aminti nimic din ce era. Acum, cand e lipsita de rusine, face din dorinte o obsesie. Un singur lucru i-a ramas din trecut. Acel mod nebun de a suferi, razand si urland in acelasi timp.

...Respiratie i se opreste incet incet, dar ea va continua sa mearga. I se citeste inca speranta in ochi...



Asculta mai multe audio Muzica

"Alo"...

Ce idioata. Sta cu telefonul in mana de o ora. E intinsa pe patul acela mizerabil, parul ei e gras, e inca machiata, chiar daca au trecut doua zile de cand sta neclintita in casa. Nu isi doreste altceva decat sa numere zilele saptamanii...Luni, marti, miercuri...

Se opreste. Telefonul suna.
.."Alo"...

E o conversatie scurta. In doua minute a uitat cu cine a vorbit. Probabil era acel tip enervant...Nu e genul ei dar era putin ametita cand i'a dat numarul...si cand a iesit cu el...

Stii care e problema ei? A fost obisnuita sa fie admirata, a fost invatata sa aiba nasul sus, i s'a impus ca e frumoasa, ca poate orice. Ei bine, acum nu mai poate. Tremura, plange. Isi doreste si nu intelege de ce nu e de ajuns. De ce inima a ajuns cel mai mare dusman? De ce ratiunea a plecat de langa ea atunci cand orice idee, orice vis o implora sa ramana.

Trebuie sa intelegi...Nu i s'a mai intamplat pana acum. A cazut intr'o farsa, pe care, fara sa stie, si'o planuise singura de mult timp.

Telefonul nu va suna...Ce gluma buna. Stie, e idioata. Nu va suna cum nu a sunat nici pana acum. Si totusi se duce cu gandul la el. Mii de intrebari, intrebari mai tampite ca ea. Cate porcarii face. Parca ar fi o pustoaica. Apoi isi da seama...E o pustoaica.

Se mai uita odata la telefon...Si daca suna? Si cade din nou pe pat, cu gandul dus departe, purtata de aceleasi dorinte ridicole. Idioata.

I want to be your favorite hello and your hardest goodbye

Era pierduta in acel val de culori. Era singura, tacuta, nelinistita. Se simtea pierduta, se simtea prea departe de ceea ce-si dorea. Simtea ca ceva o preseaza. Pentru prima oara se afla pe acel minutar al ceasului, invartindu-se atat de repede incat totul parea ca luneca sub forma unor fasii ca de curcubeu in jurul ei. Era speriata de ce s-ar fi intamplat daca, dintr-o data, nu ar mai fi avut timp.

E dimineata. S-a trezit, dar a tras putin de parul ei saten pentru a se asigura de acest lucru. Mintea ei se linistea usor, usor, insa acea stare de frica nu disparea si o durea pieptul. S-a hotarat sa mai stea putin in pat, dar s-a ridicat repede speriata de decizia ei. Nu facea decat sa piarda timp important. A hotarat sa o ia usor, sa se plimbe, sa caute in multitudinea de culori acea culoare verde, cu tente de albastru, acea culoare fara de care nu mai putea rezista.

A deschis dulapul ingrozita de cat de bine trebuie sa arate. A ales o pereche de pantaloni deschisi la culoare, primii scosi din dulap, de fapt; dar ea nu stia asta. Un tricou alb, lung si simplu, o jacheta gri... O tinuta luminoasa dar nu radianta. O diadema. Ce par frumos...

Toata dimineata s-a plimbat, cautand o portita de scapare din stresul la care era supusa. Mergea pe un drum atat de gol, insa era sigura ca acolo va gasi ceea ce isi doreste. Avea un mers tulburat, iar mainile le tinea in buzunarele jachetei. Avea acel aer de fata timida, desi stia ca nu e genul ei.

Dupa doua ore de mers pe acel drum tacut a simtit oboseala, primul sentiment de deznadejde. S-a oprit putin si s-a uitat la nori. Oare mai fusese indragostita pana acum? Cauta raspunsul. Stai! Ce facea? Secundele treceau...Tremura; ii era teama, ii era frig, ii era jena de ceea ce patea. De ce ea?

O briza delicata a venit atunci ca o urma de speranta. Zambea. Era acel verde pe care l-a cautat.


O dimineata dupa, o alta dimineata, inca o dimineta. Deja timpul nu mai conta. Se trezea langa el printre aceleasi cearceafuri. Plecarea nu a mai contat. Stia ca nu il va mai cauta, dupa ce va reveni. Va sti unde e si ... va trai. Oare a mai fost indragostita pana acum?

Iti place sa lasi o urma de palma pe oglinda imediat dupa ce iesi din dus. Iti place sa iesi goala din baie. Iti place ca pasii tai sa lase dare de apa, ca si cum te'ai dizolva. Iti place sa te asezi in fata oglinzii cu picioarele pe gresie. Admiri pielea aceea usor vanata din cauza frigului, te gandesti la aburul pe care il simteai cu 5 minute in urma. Cald.

Iti place sa mergi asa de-a lungul holului. Iti place sa pui o piesa care sa puna tot sangele in miscare. Iti place sa privesti ultimele picaturi de apa pe picior...pe covor. Nicaieri. Iti place sa te lasi purtata de melodie, sa'ti porti degetele pe buze, sa simti cum se usuca.

Iti place cum miroase acel parfum. E un miros delicat, scump. Foarte scump. Te face sa simti. Iti place sa deschizi acel dulap. Iti place sa simti gustul dulce si senzatia ca iti amorteste gatul. Pe sticla sunt indicate 40 de grade. Si pe acelea le simti. Si iti place.

Pe'nta habibi.

Am savurat minutele in care te'am iubit cel mai mult. Am profitat de ele crezand ca se vor pierde in scurt timp.

Abia acum te mira comportamentul meu? Abia acum suferi la o vorba scapata aiurea? Trebuia sa stii...Te'ai grabit. Te'ai grabit sa ai ceva mai putin special, ceva..orice. Ai dat insa peste mine. Nu stiu nici eu sa spun ce sunt, cine sau de ce sunt asa. Nu pot sa imi calculez viata, sa ma descriu, sa fiu ordonata dupa cateva randuri. Nu sunt urata. Cred. Nu sunt frumoasa. Cred. Nu sunt suparacioasa. Cred. Nu sunt atragatoare. Cred. Nu sunt rea. Cred. Nu sunt buna. Cred. Nu stiu...

Acum stai si te gandesti daca nu ai facut o greseala.

Daca gandesti asta nu imi mai pasa. Uit tot. Nu sunt o greseala, asta stiu!

Nu fac ceea ce iti place, nu vorbesc cum iti place, nu sunt distanta cu unii...ar trebui sa fiu si nu sunt! Nu sunt! Incerc. Pentru tine incerc. Pentru ca imi place sa te vad multumit, zambind, pentru ca imi place cum iti bate inima, cum incerci sa scoti de la mine un simplu "te iubesc" pe care ti l'as spune din 5 in 5 minute daca n'as fi o fata orgolioasa, ca majoritatea fetelor de altfel.

N'as putea minti cu asta.

Aceeasi ruptura pe care o simt in aceeasi zona a aceleasi inimi. Aceleasi batai intrerupte de aceleasi vorbe atat de pline d dor. Difera doar sentimentul. Nu as putea presupune despre ce e vorba dar e cald si dulce, si nu trezeste amintiri, ci cere mai mult in viitor. E plin de orice si nu se vrea golit. Pur si simplu.

Am ajuns la concluzia ca 2 luni in care plangi aproape in fiecare seara nu schimba mai mult decat cateva zile in care pur si simplu musti din buza si te uiti in oglinda. "Astazi sunt optimista!". Iesi din casa si stii ca nu vei putea ramane asa si cand apare in fata ta. Astazi nu apare in fata ta. Daca ramai optimista uiti?

Nu...


Toate se vor schimba asa cum au inceput...

Invisible como el aire .

Cu ceva timp in urma.
el:-Te iubesc.
ea:-Si eu.

Astazi.
ea:-Te iubesc.
Nimic.


Unde ai plecat atunci cand te simteam atat de aproape? De fapt, unde esti acum? Inca te mai simt, dar... sec. Stau aici, stii tu unde. E prima data cand simt frigul. De obicei suflai usor si imi incalzeai sangele. Orice gest ma facea fericita. Dupa cum spuneam...sunt aici si stau. E frumos ca de obicei. Nu mai sunt ca atunci deci primesc altfel vantul rece. Nu ma mai laud ca nu mi'e frig, ci imi pun atent gluga in cap si imi ridic fularul peste nas. Privesc in gol. E clar ca am devenit mai slaba, ca am ajuns sa cersesc caldura unei simple bucati de material in loc sa o tratez ca pe un accesoriu banal. Ce am ajuns de fapt? Ninge...Bun moment.


ea:Vezi fulgul din mana mea? Inchide ochii. Poti sa ii deschizi! Acum il mai vezi? Bineinteles ca nu'l mai vezi. Nu se mai cunoaste deact aceasta pata pe manusa mea. Aceasta pata care se va usca imediat lasand in urma doar amintirea a ceva ce nu de mult era mic si frumos, dar rece.




Eu sunt un fulg? Cel mai probabil, un fulg care s'a topit mult prea departe e tine, sau un fulg care nu s'a topit inca. Poate sunt inca aici, depinde de tine daca maine voi mai fi sau nu. Un lucru sa nu uiti... Iubirea nu se gaseste in amintiri, deci nu incerca sa o fotografiezi si sa o adaugi in album.




RBD-Inalcanzable