sâmbătă, 26 martie 2011

Scrisoarea mea de "te iubesc".

Ma obosesti. Ma seci de puteri. Creezi un nor de fum in care te astepti sa stea oricine. Nu sunt deloc incantata de ideea asta. Nu imi dai o stare de bine. Ma adormi. E un somn din acela...in care se inchid ochii in ciuda faptului ca nu vreau asta, cu lacrimi. Ma mananca pleoapele. Zau. Mi-e greata. Sunt satula de ceea ce faci, de ceea ce crezi ca faci, de faptul ca, de fapt, nu faci nimic. Nimic. Imi pierd timpul cu tine. Greseala a fost ca ti-am dat un loc in viata mea. Ti-am asigurat spatiu. Esti ca mucegaiul, te intinzi, afectezi, dai o stare de cacat, te hranesti cu ceva ce nu meriti.


Ce e nasol cu adevarat e ca nu am nimic de la tine, tu ma ai efectiv. Toata. Absolut toata. Tot ce insemn, tot ce sunt. Mi-e scarba.

2 comentarii:

EvElina spunea...

"Greseala a fost ca ti-am dat un loc in viata mea. Ti-am asigurat spatiu. Esti ca mucegaiul, te intinzi, afectezi, dai o stare de cacat, te hranesti cu ceva ce nu meriti.


Ce e nasol cu adevarat e ca nu am nimic de la tine, tu ma ai efectiv. Toata. Absolut toata. Tot ce insemn, tot ce sunt. Mi-e scarba."

te iubesc pentru asta:*..in mod aiurea,si eu simt acelasi lucru.:)

Criiiiis. spunea...

Trec si eu prin aceleasi sentimente. Nu stiu daca am ales bine dar am ales solutia cea mai usoara,despartirea. Sper ca lucrurile sa se aseze cu bine >:D<

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)