miercuri, 2 iunie 2010

Got my middle finger up. I don't really give a f**k .



Inima iti spune ca te-ai schimbat si ca ai dat sentimentelor o sansa. Ochii au acea stralucire ciudata, de fata indragostita. Gandul nu zboara ci ramane acolo, concentrat pe iubire.

Oglinda spune altceva. Oglinda nu minte niciodata.

E ca un basm. Totul incepe cu "A fost odata ca niciodata...". Se prezinta fata. Toate suntem fete la prima vedere. Ea are o problema cu prezentul. De ce? Pentru ca e al ei. Nu o poti lasa sa se gandeasca la ce va urma intr-o camera cu geamuri pentru ca va sari, indiferent de etaj. Cu nemurirea s-a obisnuit. Nu poate uita cat de dragute erau toate acele guri sparte si cum aberau cand ea isi facea prezenta. Si uite-o! A supravietuit. Si inca cum...

Nu o duce bine? O duce prea bine... Bineinteles, mintea ei fuge din colt in colt. Are cateva planuri, dar, sa nu uitam, totul tine de prezent. Fara griji insa. Isi va face numarul, probabil pe o scena mare, pentru ca...cine nu o cunoaste?!
Cand a deranjat-o lumina ultima data?





Asculta mai multe audio Muzica

Un comentariu:

Диана spunea...

Stii ce m-am apucat sa fac?
Ti-am rasfoit toate postarile, toate, toate, toate.
Bune, bune de tot.

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)