miercuri, 5 mai 2010

...But your love ain’t the kind you can keep

A mers o bucata buna de timp. Nu se simte obosita. Nu stie incotro se indreapta. Nici nu are o destinatie anume.

Totul a inceput acum cateva clipe...acum cateva ticaituri de ceas. Si-a dat seama ca e prea departe de orice. E departe de a fi fericita, e departe de a fi iubita, e departe de dorintele ei si de toate acele vise..

Distanta aceasta o distruge din interior in exterior. E rece. E ca o floare de gheata care creste in fiecare zi mai mult. Si-a prins radacinile de inima ei si devine mai puternica de fiecare data cand sentimentele acelea pline de slabiciune si mila ii strabat sufletul.

Ii placea sa-si stabileasca viitorul, sa faca totul asa cum isi doreste. Era atat de puternica, de frumoasa, de curajoasa, de mandra. Un simplu sentiment a distrus-o. O simpla dorinta. Acum, cand are un timp de gandire, si-ar dori tot inapoi. Ar dori sa mai incerce, sa faca totul asa cum stie ea de fapt. Sa fie din nou fata timida, desteapta si pura care vorbeste mult si fara logica, cu un inteles aparte, plina de mister, necunoscuta si iubitoare.


Nu-si poate aminti nimic din ce era. Acum, cand e lipsita de rusine, face din dorinte o obsesie. Un singur lucru i-a ramas din trecut. Acel mod nebun de a suferi, razand si urland in acelasi timp.

...Respiratie i se opreste incet incet, dar ea va continua sa mearga. I se citeste inca speranta in ochi...



Asculta mai multe audio Muzica

Un comentariu:

silvia spunea...

Parca m-as citi pe mine.....

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)