sâmbătă, 10 aprilie 2010

E chestia de chef.


Ii place noaptea. E rece si lipsita de viata la prima vedere, dar sub o aura de mister se descopera lumina sufletului, ca o torta. E exact ca ea. Nu te lua dupa cuvintele dure aruncate catre orice persoana care a patruns in zona ei mai mult decat ii permite.

E ca paharul de Martini. Picaturi de lamaie, cinci cuburi de gheata, reactia ta...astringenta. Ai nevoie putin mai mult curaj. Prezenta ta nu o va influenta. Va sta linistita, asteptandu-te. Vei sorbi cate putin gandindu-te la puterea a ceva atat de dulce si placut.

...Ca otrava. Rapida. Doboara din cuvinte. Nu ii poate spune nimeni sa se opreasca. Nu asteapta scuze, nu are remuscari.

Ca o ploaie rece de primavara. Totul ia viata. E dorita, dar nu te multumeste mereu. Poate fi acida, poate sa distruga tot si sa treaca purtata de acelasi vant care a adus-o, fara sa priveasca in urma.

Nu poate fi asa cum vrei. Nu poate. E asa cum vrea, intelegi? Cum are ea chef. Nu are de ce sa controleze niste cuvinte spuse din inima, omuleee!

Te pup si te urasc,
Alexandra

Un comentariu:

GMV spunea...

mhm;;) priceput >:D<:X
imi place;;)
ca orice vine de la tine>:D<

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)