joi, 11 februarie 2010

N'as putea minti cu asta.


Aceeasi ruptura pe care o simt in aceeasi zona a aceleasi inimi. Aceleasi batai intrerupte de aceleasi vorbe atat de pline d dor. Difera doar sentimentul. Nu as putea presupune despre ce e vorba dar e cald si dulce, si nu trezeste amintiri, ci cere mai mult in viitor. E plin de orice si nu se vrea golit. Pur si simplu.

Am ajuns la concluzia ca 2 luni in care plangi aproape in fiecare seara nu schimba mai mult decat cateva zile in care pur si simplu musti din buza si te uiti in oglinda. "Astazi sunt optimista!". Iesi din casa si stii ca nu vei putea ramane asa si cand apare in fata ta. Astazi nu apare in fata ta. Daca ramai optimista uiti?
Nu...


Toate se vor schimba asa cum au inceput...


3 comentarii:

GMV spunea...

ce s-a intamplat?:-s
de ce sa plangi? nu merita nimeni sa-ti planga ochisorii aia frumosi:-w

Alexandra F. spunea...

Intra urato p mess! Astazi am simtit cel mai...frumos ritm al inimioarei mele:X
:))
am innebunit...crek pt prima oara iubesc fta;))

X. spunea...

cum spune si Mic: fara lacrimi pentru ca nimeni nu merita.

Oh.. iubirea e cea care ne face sa trecem peste toate lacrimile din trecut si cea care ne face sa varsam lacrimi din nou. E ceva dureros de dulce.

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)