joi, 28 ianuarie 2010

E pe +.



Culorile si zambetele nu cauta fericirea. Ele sunt fericirea. Culori si zambete vad in fiecare zi. Toti vedem. Atunci, de ce ne obosim sa cautam sclipirea ochilor in alte lucruri, de ce ignoram fericirea din fata noastra, sacrificand inima si sufletul pentru ceva nesigur?

Ma gandeam la tatuaje. Ele par sa dureze mai mult decat o simpla sclipire a ochilor. Da! Tatuajele ma fac sa ma gandesc la amintiri. Ceva pierdut, dar mereu acolo. Si stau. Gandesc.
De ce devine si iubirea, intr'un final, un simplu tatuaj? De ce ramane ca o pata pe inima, de ce privesti spre ea cu ochii in lacrimi... De ce amintirea e eterna, dar pata aceea de culoare, care iti facea trecutul atat de plin de viata nu mai e?
Clipe in care as vrea sa sacrific orice moment din prezent pentru o viitoare amintire. Ma faci atat de fericita, ma faci sa zbor cand totul e atat de prins de pamant... Esti clipa care merita traita, esti cel mai dulce parfum pe care il poate aduce un simplu vant si esti genul de viitoare amintire care merita pastrata in coltul acela de suflet cu lucruri valoroase.


James Blunt - I really want you
Asculta mai multe audio Muzica

5 comentarii:

DiaNNa spunea...

Cum era melodia aia..."You’re on my heart just like a tattoo".:X
Ai pus punctul pe i.

P.S:nu stiu de ce am impresia ca ma intelegi,faza cu "who's the guy".

Lady Di ♥ spunea...

Cum ziceam, cand totul se termina iti dai seama ca cele mai importante sunt amintirile si ca nimic nu e in zadar ;)

Oarecare spunea...

Dupa ce am citit acest post mi-am adus aminte de cineva drag mie. :-<

andru' spunea...

ce...sentimentala esti in ultimul timp si...totusi atat de...indiferenta uneori...





te iubesc

silvia spunea...

Nu stiu de ce.........dar stiu ca mereu vor exista oameni pe care sa-i pastrezi in sufletul tau....Eu am deja tatuata dragostea asta; candva a fost mai intensa, acum a ramas acolo, undeva....Si stiu ca nu se va sterge niciodata.....


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)