miercuri, 16 decembrie 2009

Povestea.


Cu mult timp in urma a fost scrisa. Acum se poate spune ca e citita cu adevarat.

Cred ca am trecut prin viata doar pentru mine, asa cum, bineinteles, o voi face si de acum incolo.
E ceva special la a trai, la a lupta, stiind ca oricum vor veni ani in care tu vei zbura ca o poza uitata
langa un geam deschis.

Nu fi prea mic intr'o lume obsedata si aglomerata.
Toti lupta pentru acel "mai mult" care mereu se sfarseste. Nu fugi si tu in jurul cozii.
Prelungeste'ti viata aceasta trista pentru a schimba cursul intamplarilor.
Fa'ne pe toti sa zambim. Fa lucruri care aduc rasete si bucurii.


Pleaca stiind ca ai inchis geamul, ai facut focul in soba, iar poza ta sta neclintita in acea rama frumos ornata dupa modelul anilor '30.

6 comentarii:

Alexandra F. spunea...

:X

GMV spunea...

In sfarsittt:x

EvElina spunea...

aaaaaaaaaaaaa!:x...trebuie sa tipppppppppppp!:X
8->

EvElina spunea...

da' la mine nu merg:((((
:((
nu e fair!>:P

Cipriana••• spunea...

aceasta postare...oh da...fata,stii?m'a pus pe ganduri, stai linistita e de bine:P
:X

X. spunea...

postarea ta ma face sa fiu mai vesela
:)

Follow Alexandra F.


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)