duminică, 27 decembrie 2009


Cedez in fata unui Craciun "diferit". Putea fi altfel dar nu a fost si, uite, suntem in ultima zi.



Imi imaginam aceasta sarbatoare ca o iesire din "banalul" dus la extrem de fiecare om, in fiecare zi, ora, minut, secunda. Imi imaginam trei zile lipsite de o anumita obligatie, trei zile in care fac doar ce imi doresc, trei zile pline de "dorinte indeplinite" drep cadouri. Bineinteles, nu a fost chiar asa. Dorintele sunt inca aici, cu mine, stau nemiscate... Cam atat. Foarte scurt acest Craciun. Ma asteptam sa dureze ceva, doream sa simt tot, sa imi amintesc fiecare secunda...evident, am uitat ce am facut ieri. Poate e mai bine asa, adica...Asta da iesire din banal! Nimic ca in ceilalti ani, asta e clar. De fapt, "nimic" e cuvantul cheie.
Si acum, ca m'am plans, sa tragem o concluzie.

Aerul e elementul care pune viata in miscare, aerul e acel ceva care ne face sa rezistam intr'o lume prea plina de...lume. Aerul e acel ceva pentru care nu faci economii, dar nici nu'l economisesti. Aerul e cel care te face sa gandesti, in mod indirect. In aer plutesc dorinte, iti intra in plamani, fac inima sa bata... Poti trai fara sa'ti simti inima batand? Poti trai fara aer, sau dorinte? Eu am descoperit ca o poti duce asa doua, trei zile, dar vine momentul in care doare, in care ti se blocheaza mintea si ... te duci dracu'. Hai sa nu complicam situatia... Ies, respir putin, fac ce vreau, imi gust trairile si daca simt nevoia sa ma intorc in locul asta lipsit de aer pentru mine, o fac cu cea mai mare placere. Si ca sa nu mearga greu procesul, fa acelasi lucru.

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)