luni, 5 octombrie 2009

Sanse inegale

Cum sa zic? Poate "ooo....Tu! lume plina de sanse! da'mi si mie una!". Dar de ce sa ma pun in genunchi stiind ca nu voi primi nimic? Cam aiurea faza! Sunt nehotarata! Sa generalizam...


Nu e ca atunci cand te simti inutila. E ca atunci cand faci multe lucruri rele. E mai rau. Greseli, greseli, greseli. Iti vine sa tipi: "de ce lumea imi zice mereu ca distrug tot ce ating?". De ce? Esti proasta? Pai e adevarat... Si atunci vine lovitura. "E adevarat?"

Incepi sa plangi... Noroc de banca din fata blocului. Nu sunt la fel de frumoase stelele ca in acel loc "unde cerul e mereu perfect". Sau nu sunt stele, pentru ca e innourat, dar e asa liniste. E frig, dar nu conteaza. Rezisti 10 minute! Consider ca iti ajung. La ce concluzie ai ajuns dupa acea gura de aer? Ai nevoie de acel cineva pe care odata l'ai alungat.



Si revin: "ooo....Tu! lume plina de sanse! da'mi si mie una!".

Niciun comentariu:


"Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte
Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt:
Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte,
Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt.

Şi totuşi jur că n-are-asemănare
Cu cele ce se cred rupte din soare!"

(traducere dupa W. Shakespeare)